Stimularea cerebrală îmbunătățește abilitățile sociale în rândul celor care suferă de autism

Stimularea cerebrală îmbunătățește abilitățile sociale în rândul celor care suferă de autism

Primele teste clinice care au urmărit îmbunătățirea abilităților sociale în cazul persoanelor cu autism folosind stimularea cerebrală magnetică au fost terminate, iar rezultatele sunt încurajatoare.

Persoanele diagnosticate cu tulburări de spectru autist găsesc adesea interacțiunile sociale ca fiind dificile. Studiile precedente au arătat că o regiune din creier numită cortexul prefrontal dorsomedial (dmPFC) este mai puțin activă în rândul persoanelor cu autism. „De asemenea, este partea creierului corelată înțelegerii gândurilor, credințelor și intențiilor altora”, spune Peter Enticott, de la Universitatea Monash, din Melbourne, Australia.

Enticott și colegii lui s-au întrebat dacă prin folosirea repetitivă a stimulării magnetice transcraniene (care presupune transmiterea unor impulsuri magnetice puternice și scurte prin scalp) pentru a spori activitatea din această regiune cerebrală ar putea ajuta persoanele cu autism să se descurce mai bine în situațiile sociale. Echipa a realizat un test pe 28 de subiecți diagnosticați cu autism sau sindromul Asperger.

Unii participanți au primit 15 minute de rTMS timp de 10 zile, în timp ce alții nu au avut parte de același tratament, dar au experimentat toate celelalte aspecte, cum ar fi plasarea electrozilor pe cap și experimentând aceleași vibrații și sunete.

Participanții au trecut printr-o serie de teste menită să le evalueze abilitățile sociale înainte și după terapie. Rezultatele au arătat că cei care au beneficiat de rTMS au avut abilități sociale îmbunătățite după o lună. De exemplu, o femeie a început să îi facă un ceai surorii sale care învăța pentru un examen, sugerând că ea înțelegea stadiul emoțional al surorii sale și a vrut să o ajute. „După câte știa familia sa, acest lucru îi era complet străin”, spune Enticott. „Nu a arătat niciodată o înclinație spre acel tip de activitate în timpul vieții sale”.

Terapia a redus și anxietatea, după cum au arătat rezultatele unui chestionar standardizat care măsoară reacțiile față de interacțiunile dificile, încărcate emoțional, cu alții. Astfel de schimbări nu au fost observate și în cazul persoanelor care au primit tratamentul placebo.

Cu toate acestea, participanții nu arătat semne de îmbunătățire în sarcinile computerizate proiectate pentru a testa dacă aceștia putea deduce stadiul mental al altora. „Mă surprinde”, spune Enticott. „Stimulăm regiunea cerebrală care este cel mai mult asociată cu aceste sarcini”. Dat fiind acest lucru, este neclar de ce voluntarii au arătat îmbunătățiri în abilitățile sociale. „Trebuie să ne dăm seamna dacă acest lucru este susținut de modificări ale abilității de deducere a stadiului mental al altora sau dacă este un altceva la mijloc”, spune el.

Lindsat Oberman, de la Centrul Medical Beth Israel Deaconess din Boston, indică faptul că dmPFC nu este aproape de suprafața creierului, deci este greu de „țintit”. rTMS ar fi putut stimula regiuni cerebrale dintre scalp și dmPFC. Pasul următor este creșterea duratei și intensității stimulării și monitorizarea perioadei în care îmbunătățirile persistă.

„În timp ce descoperirile sunt interesante, cercetarea este, încă, în primele sale stadii”, avertizează Carol Povey, de la Societatea Națională a Autiștilor, din Marea Britanie. Ea adaugă faptul că este esențial ca persoanele cu autism să primească susținerea de care au nevoie pentru a atinge maximul de potențial pe care îl dețin.

Surse: New Scientist , Scienceworld

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *