Uploadarea Creierului

Imaginează-ți un viitor în care îți vei putea transfera gândurile, emoțiile și amintirile direct pe Internet. Rita Carter analizează cât de departe este știința de acest scenariu SF.

Te apropii vertiginos de pământ, iar vântul îți lovește fața tot mai puternic pe măsură ce solul se apropie. Parcă doar cu câteva secunde în urmă pășeai în afara avionului și plonjai în gol, la trei kilometri înălțime. În curând va trebui să-ți deschizi parașuta. Tragi de mâner și simți cum ești smuls înapoi în sus! Parașuta s-a deschis, deci te poți bucura de priveliștea superbă de la picioarele tale.

Dar cum ar fi dacă această experiență nu ar fi propriu-zis a ta? Ci a fost trăită înainte de către altcineva, iar tu „doar” ai descărcat-o direct în creierul tău? Ideea că am putea la un moment dat să împărtășim online cu ceilalți în acest fel gândurile, emoțiile și acțiunile a fost botezată „Mindscape” de către scriitoarea de SF Sarah Newton.

„Exceptând cine știe ce calamitate globală, eu cred că un sistem Mindscape ¬ un fel de bază de date umană pe cloud ¬ este inevitabil și va marca noua etapă a evoluției speciei noastre”, afirmă Newton.

Mindscape este doar una dintre ideile revoluționare propuse de către participanții proiectului Hieroglyph. Dar oare are vreo posibilitate de a deveni reală? Ce are de spus știința modernă despre posibilitatea de a lucra astfel cu creierul uman și de manipula informațiile (amintirile) la acest nivel? Și oare chiar am vrea să facem asta?

Trăirile noastre psihice sunt create prin activarea unor rețele de celule nervoase electrochimice numite neuroni. Aceștia transmit un semnal ca reacție la anumiți stimuli, precum lumina care ajunge pe retină sau un semnal chimic de la o altă parte a corpului. Neuronii „vorbesc” prin intermediul unor brațe numite axoni, deci un singur stimul poate declașa o activitate neuronală de-a lungul creierului. Creierul e format din zone distincte cu specializări diferite: cele din spate, de exemplu, sunt implicate în vedere, în timp ce zona frontală domină procesele de gândire sau emoțiile.

Tehnicile moderne de imagistică, precum imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), fac vizibilă activitatea neuronală, deci poți deduce tipul de experiență pe care îl are creierul analizat. Dacă cineva se confruntă cu o persoană furioasă, care țipă la el, de exemplu, vom vedea o creștere a activității neuronale într-o zonă mică din interiorul creierului numită amigdala (frica), într-o altă zonă din cortex, din spatele urechii stângi (înțelegerea cuvintelor) și într-o a treia zonă de deasupra urechii stângi (perceperea zgomotului). Apoi apar diverse alte „fulgerări” de electricitate ¬ fiecare reprezentând un gând diferit, o emoție sau o percepție declanșate de acel eveniment. Abilitatea noastră de a „citi” aceste semnale este încă rudimentară ¬ de exemplu, poți să-ți dai seama dacă o persoană se uită la o casă sau la un cal, dar nu știi exact la ce casă sau la ce cal se uită. Fără îndoială că talentul de a citi mințile oamenilor va deveni tot mai bun pe măsură ce evoluează tehnicile de scanare.

Un cercetător studiază imagini obținute prin scanare fMRI – o tehnologie care reprezintă acum cea mai bună metodă pentru a vedea experiențele unei persoane

Amintirile sunt o repetare a modelelor neuronale care au generat experiența originală. Majoritatea amintirilor sunt contaminate de activitatea neuronală legată de prezent, deci amintirile sunt vagi și neclare și păstrezi tot timpul precizia temporală – știi ce ține de trecut și care este prezentul. Dar amintirile extrem de puternice, precum cele suferite de pacienții cu sindrom de stres posttraumatic, sunt retrăiri literale ale experiențelor originale ¬ ai aceleași senzații, emoții, vezi aceleași lucruri, auzi aceleași zgomote și nu ești conștient de prezent.

continuare pe: Scienceworld

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *